Vizitatori

duminică

Visare

   Mă aflam pe o plajă imensă. Vântul adia ușor, ridicând firele mărunte de nisip, care mă înconjurau și totodată îmi ridicau rochița albă, ale cărei mișcări lente îmi răsfățau picioarele. Obrajii roși erau reci, la fel și buzele, care mai devreme erau fierbinți. Simțeam că mă pierd în întuneric prin nisip, pe care îl împrăștiam odată cu pasul grăbit. Aveam nevoie de el și visam la clipele în care mă alinta și îmi șoptea la ureche, sărutându-mă tandru. Mă îndreptam înspre necunoscut, când deodată apare el, cu brațele deschise și cu un zâmbet larg. La început credeam că este doar o iluzie, dar atingerea tandră m-a trezit, dându-mi seama că este lângă mine. Era atât de frumos... Degetele lui își făceau loc printre ale mele, privirea profundă mă ducea cu gândul mult mai departe decât mi-aș fi imaginat. Ne-am așezat pe nisipul care adineaori era rece, iar apoi devenise fierbinte. Sau cel puțin așa părea. Mă săruta cu pasiune, spunându-mi că mă iubește. Priveam steluțele care ne luminau ochii și ascultam sunetul plăcut al valurilor spumegânde care se băteau de mal, iar apoi se retrăgeau în liniște. Atmosfera era din ce în ce mai plăcută, totul părând mai romantic. M-a luat în brațe și împreună ne-am avântat în valuri, lăsându-ne duși de acestea. Visam și nu ne mai trezeam... Luna era singurul martor la tot ceea ce se întâmpla cu noi doi.

„Visele sunt răspunsurile de azi pentru întrebările de mâine.” (Edgar Cayce)

2 comentarii: