Vizitatori

duminică

Labirint


   De fiecare dată când mă prinde clipa pierdută, mă gândesc la ceea ce a fost, este și va fi în legătură cu ea, cu acea dorință care nu moare niciodată, care mă face mai puternică, mai fericită și mai misterioasă. De ce nu dispari? De ce apari doar în momentele în care mă simt singură, fără prieteni și fără curaj? Vrei să îmi umpli zilele negre cu cele albe? Sau...? Îmi puneam aceste întrebări acum ceva timp și am ajuns la concluzia că se eschizează de fiecare dată când purtăm o discuție, dar e frumos, deși nu poate fi nimic mai mult, rămânem doar cu impresia. Două ființe înconjurate de suflete care profită, râd, bârfesc, inventează, dau sfaturi proaste și cu toate acestea se consideră perfecte. Însă de mâine ne impunem, două persoane vor învinge câteva zeci, două suflete vor forma unul, totul se va schimba, nu vă veți mai uita cu milă, ci cu invidie! Dorința cere peretele subțire de sticlă transparentă, care acum e făcut cioburi, e sfărâmat de răutatea voastră, a celor care nu aveți suflet pentru a iubi și pentru a respecta. Vă cere protecție, intimitate, nimic mai mult, dar nu e puțin lucru nici acesta. Vrem din ce în ce mai mult, insistăm, de data aceasta nu mai cedăm, nu trebuie să fiu o personalitate pentru a se îndeplini dorința, trebuie doar să sper la nesfârșit.

„Trebuie să ai o ţintă unică în fiecare etapă a vieţii, căci fără ea eşti un om care se rătăceşte în labirint.” (Victor Duţă)

2 comentarii:

  1. Nu știam că ai blog și recunosc că sunt plăcut surprinsă.Îmi place cum privești lumea și îmi place că faci evenimentele mici de zi cu zi să pară adevărate evenimente.

    RăspundețiȘtergere