Vizitatori

marți

Constatare

Mărgeluțe rar purtate
De doamne din societate
Cad mărunte, împrăștiate,
Pe cămășile brodate.

Mănuși din dantelă albă
Protejeaz-o mână slabă
A cărei lung inelar
Iese-n evidență clar.

Rochia roșie de mătase
Acum nimeni n-o mai coase,
Deși-a fost costisitoare,
Fiind cândva de valoare.

Geanta cea încăpătoare,
Detestată-atât de tare,
E lăsată la-ntâmplare
Undeva-n camera mare.

Și pictorii cei mai vestiți
Stau pe pereți mucegăiți,
Iar pe podele se găsesc
Imagini care întregesc
Casa pe care-o răscolesc.

Constat că a dispărut
Respectul ce s-a pierdut.
Totul ține de trecut,
Lucru ce e de temut.

Societatea o distruge
Omul din prezent ce fuge
De trecutul eșuat,
Care l-a făcut ratat.

„Soarele topeşte ceara, dar întăreşte piatra. Inima fiecărui om are caracteristicile uneia dintre aceste substanţe. Dumnezeu te topeşte sau te împietreşte?” (Thomas Carlyle)

2 comentarii:

  1. Adela MARIA Ciupe5 februarie 2011, 22:52

    mio dat lacrimile cand ti-am citit blogu Anca...SINCER!!!plang...TE IUBESC MULT!

    RăspundețiȘtergere
  2. si eu pe tine! :*:*:*
    micutzoo >:D<
    si ma bucur ca iti place :D

    RăspundețiȘtergere