Vizitatori

joi

Stea fidelă

De ceva vreme încoace
O steluță nu-mi dă pace
Și doream să scap de ea,
Însă tot mă urmărea,
Iar când o privesc mai bine
Dispare fără rușine.

E steluța-ncântătoare
Dintr-o mie sclipitoare,
De mă uit bine la ea,
Parcă-ar vrea să știu ceva.

Se poate ca-o luminiță
Să-mplinească o dorință?
Astă seară am să-i spun
C-am găsit un suflet bun.

-Tu, steluța mea iubită,
Știi cât sunt de fericită?
Atunci când sunt lângă tine,
Știu că totul va fi bine.

Acel vis cândva dorit
Astăzi iată, s-a-mplinit!
Când voi fi în lumea noastră
După ce-ajung sub fereastră,
Aș dori să-ți mai șoptesc
Un călduros: TE IUBESC!

„Stelele mor de singurătate, ca oamenii, de prea multă lumină neluminată, de prea multă umbră necălcată. Stelele mor pe sărite, ca oamenii, din când în când, câte una, câte unul, mai cad.” (Adriana Weimer)

8 comentarii: