Vizitatori

marți

Ai plecat, copilărie...

Știu că tu te regăsești
În acele vechi povești
Din scumpa copilărie,
Care încă este vie.

Te jucai, de obicei,
Cu micuții tăi căței,
Care se uitau la tine
Și lătrau, dulce străine!

Eu aveam o păpușică,
Era tare frumușică,
Așa de mult o iubeam...
Toată ziua o tundeam!

Nu ți-e dor de-ntâia vară
Când erai mereu afară?
Erau zile infinite,
Ce treceau de nesimțite.

Ah, copilărie scurtă,
Erai așa de plăcută...
Am uitat ce e dorința,
Ce să-i faci? Asta e viața!

Cutiuță prăfuită,
Cândva erai lustruită,
Acum rar ești amintită,
Ești mai mult ca părăsită.

Important e să rămână
Zâmbetul și voia bună,
Optimismul și speranța,
E destul de scurtă viața!

Fii mereu copil în tine
Și ajută pe oricine,
Fă-i pe ceilalți fericiți,
Să se simtă ocrotiți.

Cât despre tine, mezine,
Bucură-te cât e bine,
Trăiește toate prostiile,
Așa vin amintirile!

2 comentarii: