Vizitatori

marți

Plouă!

Tot ce văd acum, plutește.
Oricine cred că-și dorește
Să stea la etajul zece,
Ca nu cumva să se-nece.

Zăresc o barcă micuță.
E destul de hărnicuță,
Dar dispare dintr-o dată,
Se pare că a fost luată!

Ploaia limpede și rece,
Tocmai ce-am văzut că trece
Peste pragul colorat,
Ce-n final e inundat.

Bulbuci mari și fioroși
Intră în bocancii groși,
Care  n-ai vrea să-i miroși,
Dar va trebui să-i coși.

Mai devreme ai privit
Exact ce nu ți-ai dorit,
Natura mai c-a murit
Și geamul s-a aburit.

După tot ce ai văzut,
Ploaia rece-a dispărut
Și din nou a apărut
Verdele, cândva pierdut.

„Ploaia este o tobă care face să danseze rădăcinile.” (Alexandre Amprimoz)