Vizitatori

vineri

Pe fugă

Partea întâi
   Iar e vineri, una dintre acele zile, în care toate gândurile profunde zboară pe fereastră. Dacă le-aș putea prinde, ce bine ar fi! Sunt înconjurată de multe foi, rânduri scrise și pete de cerneală întipărite în foaia gălbuie, a jurnalului. Mi-e groază să îmi întorc privirea în stânga și în dreapta. Dezordinea e mai mult decât evidentă. Trecând cu vederea peste obiectele inutile din jurul meu, ajung iar față în față cu o temă care mă îngrijorează, care mă face să îmi pun multe semne de întrebare, temă, care printre altele, se regăsește și în scrierile anterioare. Dacă mă întrebi de cât timp mă aflu aici, ți-aș răspunde cu toată convingerea: de zece, sau cincisprezece minute. Dar prețiosul ceas, mă contrazice din nou, avertizându-mă că sunt în întârziere. Cu fiecare zi care se scurge, parcă minutele, respectiv orele, trec mai repede, dându-mi seama, la apus de soare, că nu am făcut mai nimic, într-o zi, de altfel, plină de surprize. În orele ce urmează, în sala de antrenament mă așteaptă cea mai bună prietenă, mingea. Acest obiect de lucru, mă încântă de două, sau de trei ori pe săptămână. Mă bucură faptul că am ocazia să mă afirm, în ceea ce îmi place să fac. 
   Ar trebui să mă grăbesc. Cutia pe roți, nu mă așteaptă la infinit... Eu plec, însă pe tine te rog să mai rămâi! Revin „ într-o clipă”!

Partea a doua
  Și, am revenit. Îți zâmbesc din nou astăzi, chiar dacă pentru a doua oară. În cazul în care ești dispus să citești ceea ce urmează să scriu, ești invitatul  meu special. Tocmai ce am intrat în camera care mă inspiră, conferindu-mi liniștea indispensabilă. După un antrenament extenuant, cu o atmosferă destul de încinsă, dar totodată plăcută, am avut ocazia să beau o cafeluță tare... bună, care mi-a dat energie, pentru a-ți zâmbi iar, și iar.
   Ups, ca de obicei, într-un final m-a găsit seara, cu creionul tocit, în mână. Nu știu ce m-aș face fără foi și fără creioane. Când am în față multe foi, care mă țin ocupată, în caz că îmi este foame, nu trebuie să mă deplasez până la bucătărie, îmi permit să mănânc litere! Nu știu de ce se miră unele persoane, atunci când refuz să mănânc? Ah, dacă ar înțelege... Vrei să fii rege și îți lipsește faimoasa coroană? La cine apelezi? La o foaie și un creion, doar nu e greu să desenezi ceea ce îți dorești. Poate așa, te simți împlinit! 
   Vezi tu, dragă cititor,  acesta este marele avantaj: poți face tot ceea ce vrei cu două instrumente, dacă sunt bine alese. Ai grijă ce alegeri faci, ca mai târziu, să nu regreți (gândește-te de două ori, înainte de a lua o decizie)!

„Adevăratul timp este un punct care se numeşte acum, înţepat de o infinitate de drepte, care se numesc alegeri în viaţă.” (Ioan Gyuri Pascu)