Vizitatori

miercuri

Copilăria, perioada înfloririi spinilor

   Ieri eram copil, iar astăzi sunt adolescent... Ce repede trece timpul, fără să ne dăm seama! Îmi amintesc cu tot dragul de frumoasa copilărie, fără griji, pe care am avut-o. Adesea mă gândesc la copilașii din ziua de azi, pentru care joaca a devenit o plictiseală. Au înlocuit jocurile sportive, cu impresionantul calculator, în fața căruia petrec ore bune. Ah, simt lipsa jocurilor care mă captivau în fiecare zi, tot mai mult. Cine s-ar fi gândit că voi ajunge la o anumită vârstă, când nu mă voi mai juca: "De-a v-ați ascunselea", "Flori, fete și băieți", respectiv "Elastic"?! Cu cât ieșeam mai mulți copii la joacă, cu atât mai mult ne amuzam, totodată făcând mofturi la fiecare două minuțele. Copiii, ca, copiii, dar ce să spun de cei care ne priveau? Stați să ajungem și la partea neplăcută, pentru vecini.
Într-un final, când eram exterminați de atâta joacă, urma partea cu adevărat palpitantă, bucuria de a ajunge la fructele din pomii vecinilor. Tare gustoase mai erau cireșele și caisele, atunci când ne grăbeam să le "împrumutăm",  fără nici o jenă! Sunt convinsă că cei pe care i-am vizitat, nu ne vor uita niciodată. Până și acum ne privesc ciudat, gândindu-se la ce prostioare mai punem la cale.  Cât despre părinți, dacă ar fi să îi întrebăm ce sunt acelea, zile roz, o să se uite cam ciudat, în schimb, pot să ne descrie cu tot dragul, aroma zilelor negre. Oricum, un lucru este sigur: prezența unui copil, face ca totul să reînvie, aduce culoare și zâmbete sincere, pe buzele celor care îi iubesc. Nimic nu poate fi mai frumos, decât prezența acelora care se simt copii, indiferent de vârsta pe care o au! 
    Astăzi, vreau să vă descriu, bineînțeles, o zi interesantă, în care eram în centrul atenției. Era ora prânzului, iar eu, ca orice copilaș cuminte, mă uitam la desenele mele preferate (un fel de telenovelă, care se repetă la infinit, numai că diferă actorii). Mama, deși era foarte obosită, mai avea răbdarea și calmul necesar, de a mă chema la masă, insistând. Prezența, era neconfirmată... Cum să pierd eu desenele cu "Pikachu"?! Trec zece minute, mai trec zece, după care intră în cameră un monstru mare și nervos: mama! Teorii, teorii și iar teorii. Ce puteam eu să înțeleg la vârsta aceea? Nici că îmi păsa că mă servea cu prăjitură, sau cu mai cine știe ce, desenele erau pe primul loc! Cu toate aceastea, m-am simțit ciudat când am observat modul în care mă privea. Parcă vroia să intre prin mine, dar nu se concentra destul. În mai puțin de treizeci de secunde, savuram prăjiturica făcută special, pentru mofturoasa de mine. Totuși, vroiam să îmi văd mama supărată, să o văd încruntată, îmi venea să râd când făcea fețe ciudate. Până la urmă am renunțat la ideea de a face vreo boacănă, astfel că am început să desenez. Aveam pe măsuță două creioane: unul roșu, respectiv unul negru. Nu puteam desena mare lucru cu ele, însă pentru opera ce urma să fie gata în câteva minute, erau suficiente. Am început cu niște floricele roșii, care înveseleau desenul, completat de spini mari și negri, care se aflau printre flori. Era un desen făcut mamei mele, cum eu am primit prăjitură, trebuia să dăruiesc ceva, în schimb. Reacția mamei la vederea desenului: De ce ai folosit doar două culori? De ce florile au spini și nu tulpini?
 Aveam poezia deja pregătită. Știam că voi auzi întrebări neplăcute, în loc de laude. Cu toții știm că un copil se exprimă mult mai bine prin desen, decât prin cuvinte, asta am făcut și eu. Vroiam să o fac să înțeleagă cât de mult m-a afectat acea privire distantă. Am început prin a-i explica semnificația culorilor: Roșul era dragostea intensă pe care i-o purtam, iar spinii negri semnificau răceala cu care am fost tratată, durerea pe care o simțeam în acel moment. Mai mult decât atât, este evident că un copil are nevoie de tulpini pentru a se dezvolta, care sunt vitale, nu de spini, care nu ajută la creșterea decentă și normală, a noastră.
   Învață ca atunci când cineva te supără, să nu faci ca el! Explică-i ceea ce a greșit, cum știi tu mai bine, chiar dacă te abții cu greu de la comentarii. Doar așa va conștientiza că a greșit și te va aprecia pentru căldura cu care ai avut grijă să îi încălzești sufletul. Dăruiește iubire, și vei fi iubit!
   Să fii copil nu înseamnă să te prefaci că te joci, ci să iei joaca în serios! La fiecare spin care apare, adaugă o floare din grădina ta, iar acesta va deveni tulpina de care ai nevoie pentru a merge mai departe cu fruntea sus și cu zâmbetul pe buze!

„Oamenii aceştia fără copilărie n-au nici amintire, nici viitor; au numai prezent, dar un prezent material, fără farmec, cu totul pozitiv. "Fă cum au făcut şi părinţii tăi", asta e fraza banală.” (Alecu Russo)