Vizitatori

miercuri

O facem intenționat?

   Întrebări peste întrebări... par a fi retorice, deoarece răspunsurile ezită să apară. Iar cum acestea lipsesc, începem să le căutăm, ca într-un final să ne punem alte întrebări. Nu degeaba toate au rostul lor. La o analiză mai profundă, ne dăm seama că la cel puțin jumătate din întrebările pe care le adresăm, primim un răspuns parțial, într-un caz fericit. Se întâmplă să vorbim și singuri, de multe ori. Și, de ce nu suntem capabili de a oferi-primi  un răspuns pe măsura așteptărilor? Pentru că suntem superficiali. Când spun asta, mă refer la situațiile din viața de zi cu zi. Ele constituie doar jumătate din cercul în care se învârt întrebările noastre. Cealaltă jumătate o constituie delicatețea. Dacă în prima parte domina "superficialitatea", acum domină "sentimentele". Iată că am ajuns să vorbim despre punctele noastre sensibile... Discutăm despre persoanele dragi, cu care relaționăm cel mai mult. Dar ce se întâmplă atunci când am vrea să-i împărtășim unei persoane trăiri profunde și nu ne putem exprima în așa fel, încât să primească mesajul pe care vrem să îl transmitem, corect? Suntem înțeleși greșit. Și ce putem face? Fie ne obișnuim cu ideea că nu vom avansa în relația cu persoana respectivă, fie renunțăm definitiv la ea. Oricât de sinceri am fi, uneori există motive, care ne influențează deciziile, oprindu-ne din drumul nostru, aparent încântător.
   În ultimul timp am fost încolțită de mai multe întrebări decât de obicei. Întrebări la care aș fi putut răspunde, dar parțial. Așa că, am preferat să nu răspund. E ca atunci când ne dorim ceva nespus de mult și oricât am încerca să îl obținem, nu putem, pentru că e luat deja. Așadar, trebuie să ne mulțumim cu ceea ce avem. Dar cum eu sunt o fire ambițioasă și încăpățânată, nu renunț! Dorința de a obține ceea ce îmi doresc, e mai presus de toate. Probabil că nu aș putea descrie în cuvinte ceea ce simt, sau ce gândesc... E precum în muzică: fiecare notă muzicală are locul ei, în sufletul, în mintea și în viața compozitorului, sau a cântărețului.
   Pot spune că sunt o notă muzicală, care nu știe ce loc i se cuvine, dar poate că într-o zi voi primi un răspuns și la această întrebare!

„Adevăratele întrebări sunt cele care îti pătrund mintea fie că-ţi place, fie că nu, cele care o fac să vibreze, cele cu care te pui de acord numai pentru a descoperi că sunt acolo. Adevăratele întrebări refuză să fie împăcate. Apar în viaţa ta exact atunci când li se pare lor că e mai important să stea deoparte. Sunt întrebările cele mai des adresate și care primesc cele mai nepotrivite răspunsuri, cele care-şi dezvăluie natura ușor, fără tragere de inimă și de cele mai multe ori, împotriva voinţei tale.” (Ingrid Bengis)