Vizitatori

miercuri

Apusul răsăritului

Apusul răsăritului mă-ndeamnă la tăcere,
Cromatica fiind, adevărata mea plăcere.
Prin degete înguste, nisipul curge fin,
Iar palmele mă roagă acum, să le îmbin.

Apusul răsăritului zâmbește-n continuare
Și discul galben este doar o reluare,
La fel ca spuma-n valurile mării,
Care a fost dată de mult uitării.

Apusul răsăritului aduce aripi pure
De pescăruși pierduți prin valurile dure.
Tabloul de la mal, finuț se conturează...
Splendoarea răsăritului se pare că durează!

„Cea mai importantă știre pe ziua de azi a fost aceea că a răsărit soarele. Dar niciun gazetar nu a consemnat-o.” (Gavriil Stiharul)

3 comentarii: