Vizitatori

joi

Stând pe prispa ochilor

    Ieri am fost martoră la dispariția ultimei fărâme din glasul firav al verii. Astăzi, inima strigă tare, tare de tot, că dorește să-i readuc bătăile ritmate ale razelor de lumină. Va veni și acea vreme, însă la anul. Până atunci, haideți să ne bucurăm de toamnă! 
    După o vară relaxantă și călduroasă, din toate punctele de vedere, trebuie să îmbrățișăm o toamnă mai puțin relaxantă și mai plângăcioasă decât  regina vară. Aparent, va fi o toamnă plăcută, dar nu se știe niciodată cum își poate schimba starea de spirit. Cert este că va fi frumoasă prin culorile ei diverse și prin mărgeluțele mărunte, de ploaie rece. Când pronunţ cuvântul toamnă, primii care îmi vin în minte sunt elevii somnoroși, care deseori se împiedică de covorul ruginiu. Desigur, nu lipsesc nici adulții stresați, care abia dacă se văd printre perdelele ploilor interminabile. Cam atât cu imaginile vizuale. Cât despre cele auditive, șoferii sunt primii în top. Având o răbdare de fier, claxonează fără încetare, acoperind până și sunetul îngrozitor al sirenelor ambulanțelor. Spre deosebire de acest sunet neplăcut, dacă ne vom plimba prin parc, urechile noastre vor fi încântate să audă cântecele melodioase ale păsărelelor, acompaniate de vocea murmurândă a frunzelor.
    Retrăgându-mă într-un colțișor de cameră, profit de ultimele perle ale mirosului de vară, păstrate în dulap. Doresc să deschid ușa ușor, dar în scurt timp observ că se opune, însă după un scârțâit asurzitor, cedează. Primul accesoriu care îmi atrage atenția, este pălăria de plajă. Cu siguranță nu voi mai avea ocazia să o port anul acesta... Păcat! Ah și când privesc în dreapta și în stânga, încep să analizez cele două coloane infinite: tricouri, fustițe, maieuri, ochelari de soare, mărgele și pantaloni scurți. Toate acestea pe lângă multe altele. Veșnica durere de cap își face apariția, așa că închid dulapul cât se poate de repede. Trag cu atenție perdeaua și privesc în jur. Deși este prima zi de toamnă, diferențele sunt deocamdată nesemnificative. Am impresia că vara și-a prins voalul de noi și nu vrea să ne părăsească atât de ușor, pe cât am crede. Soarele apare printre crenguțele alăturate. Îi simt mângâierile palide, care își fac simțită prezența pe obrajii mei rozulii. Ochișorii, puțin adormiți, dau semne că se trezesc încet,  dar sigur. Picioarele antrenate încă de la alergarea de aseară, sunt nerăbdătoare să fie puse în mișcare. Privirea ageră le face pe plac. Se îndreaptă îndată, înspre îndrăgitele role. Nu cred că e cazul să mai stau pe gânduri! Mă echipez atent, după care cobor în grabă scările scorojite. Sunt gata de prima plimbare de toamnă! Totuși, mi-ar face plăcere dacă m-aș afla în compania unei prietene. Rezolv și această problemă (mai repede decât mi-aș fi imaginat). Am ajuns la locul stabilit. În câteva secunde zâmbetul fals se transformă într-un zâmbet plin de poftă de viață. Probabil că te întrebi: De ce? Ei bine, pentru că nu mă aștepta o prietenă, ci trei. Toate erau gata să facă tot posibilul pentru a ne bucura de atmosfera plăcută, care era de partea noastră. Cine spunea că toamna nu poate fi la fel de frumoasă ca și vara? Nimeni. Și foarte bine au făcut cei care s-au abținut, pentru că aș fi îndrăznit să îi contrazic. 
   Așadar, bucurați-vă de acest anotimp frumos și el va fi încântat de participarea voastră! Vă doresc o toamnă plină de culori vesele, precum fețele voastre!!!

„Toamna îţi câştigă sufletul întru totul prin apelul ei mut la compasiune faţă de descompunerea ei.” (Robert Browning)

2 comentarii:

  1. Am ramas impresionata de felul in care ai potrivit cuvintele, pentru a reusi sa compui ceva atat de frumos. Sincere felicitari, Anca!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Adela, îţi mulţumesc din tot sufletul!

    RăspundețiȘtergere