Vizitatori

luni

Viitorul

Observ copii mult prea distanţi,
Cum stau ascunşi după copaci
Şi nu-ndrăznesc să se arate
Când vine vorba de o carte...

Să fim noi, ceilalţi, vinovaţi,
Cât timp, ei nu sunt educaţi?
Durerea este şi mai cruntă
Când le citim privirea mută.

Păcat că astăzi ne-njuraţi
Şi mâine o să vă-nchinaţi
Pentru ai voştri scumpi copii,
Pierduţi în ritmul societăţii.

Ideal pierdut, minte orbită,
De răutatea lor ai fost zdrobită.
Să fii de nerecunoscut?
Cât mi-aş dori să te ajut...

Un comentariu:

  1. Concluzia: nu e chiar cum spui,
    c-ai vrea copilul sa-l ajuti...
    Uitat-ai c-ai lasat de capul lui
    la internet mancand la pufuleti?

    Asa se plang acum unii parinti
    de-a lor copii, ca nu citesc o carte.
    Insa adevarul te arata ca ne minti,
    caci prea le-ai oferit de toate...



    RăspundețiȘtergere